În Codul de Procedură Civilă sunt prevăzute expres cazurile de încetare a executării silite, fiind reglementată inclusiv situația în care executarea nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri. Aceste dispoziții sunt prevăzute de art. 703 alin. (1) pct. 2.

În practică însă, acest articol de lege este adesea ignorat, întrucât, pe de o parte, executorii  judecătorești nu au niciun interes în a emite o încheiere de încetare a executării silite pentru acest motiv – deși sunt situații de debitori care sunt insolvabili de ani de zile -, iar pe de altă parte, debitorii în cauză nu au resursele, cunoștințele și nici energia necesară de a se adresa executorului judecătoresc cu o cerere de încetare a executării silite întemeiată pe art. 703 alin. (1) pct. 2.

Pentru a analiza o astfel de situație,  vom pleca de la normele legale ce sunt incidente, respectiv:

Art. 703 alin. (1) pct. 2 Cod Pr. Civ. 

   Executarea silită încetează dacă:

• nu mai poate fi efectuată ori continuată din cauza lipsei de bunuri urmăribile sau a imposibilității de valorificare a unor astfel de bunuri

Art. 712 alin. (1) Cod Pr. Civ.

     […] De asemenea, se poate face contestaţie la executare şi în cazul în care executorul judecătoresc refuză să efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare                 silită în condiţiile legii

Astfel, în măsura în care executorul judecătoresc nu dispune, din oficiu, încetarea executării silite motivat de lipsa bunurilor, apreciem că debitorul aflat în această ipoteză poate adresa executorului judecătoresc ce instrumentează procedura silită o cerere de încetare a executării silite. În măsura în care executorul nu dă curs cererii anterior menționată, debitorul este îndreptățit să formuleze contestație la executare, în temeiul art. 712 alin. (1) Cod Pr. Civ..

Cele menționate anterior sunt confirmate inclusiv printr-o decizie de speță, respectiv Decizia civilă nr. 3482/2019, pronunțată de Tribunalul București, Secția a IV – a Civilă. Astfel, prin această hotărâre Tribunalul București a admis apelul debitorului și a schimbat Sentința Civilă nr. 4666/2019, pronunțată de către Judecătoria Sectorului 2 București, în sensul obligării executorului judecătoresc la emiterea încheierii de încetare a executării silite.

În această speță, debitorul a formulat cerere de încetare a executării silite către executorul judecătoresc, ca urmare a imposibilității de acoperire a debitului restant, având în vedere lipsa bunurilor urmăribile ale acestuia, care să poată fi valorificate, precum și lipsa oricăror altor venituri prin care s-ar putea acoperi creanța, cerere asupra căreia executorul judecătoresc a refuzat să dea un răspuns.

Debitorul în cauză a formulat contestație la executare împotriva refuzului executorului judecătoresc de a emite încheierea de încetare a executării silite. Contestația a fost soluționată în primă instanță de Judecătoria Sectorului 2 București, aceasta respingând contestația ca neîntemeiată. 

Instanța de fond a respins contestația motivat de faptul că ar exista posibilitatea realizării în viitor de venituri și bunuri urmăribile de către debitor. Apreciem că nu poate fi îmbrățișată această interpretare și aplicare a dispozițiilor legale anterior indicate, dat fiind faptul că o astfel de interpretare dată de instanța de fond lipsește de conținut dispozițiile art. 703 alin. (1) pct. 2 Cod Pr. Civ.. Considerăm că judecătorul de fond a depășit atribuțiile autorității judecătorești conferite de lege prin adăugarea la lege. Textul de la art. 703 alin. (1) pct. 2 Cod Pr. Civ. nu prevede condiția ca pentru debitor să nu existe posibilitatea să realizeze venituri în viitor (nici nu ar fi posibilă o astfel de condiție), această condiție fiind adăugată de către judecător. Acest fapt a dus la o negare a valorii și forței obligatorii a unui text de lege,  făcându-l practic inaplicabil.

Mai mult decât atât, Instanța de fond nu a avut în vedere faptul că legiuitorul dă posibilitatea creditorului de a solicita din nou, în viitor, executarea silită, dacă aceasta a fost închisă pe motiv de lipsă de bunuri și venituri urmăribile în măsura în care debitorul realizează venituri urmăribile sau dobândește bunuri urmăribile. Până și prescripția extinctivă este suspendată în cazul încetării executării silite în această modalitate. Astfel, legiuitorul a gândit un mecanism prin care protejează, pe de o parte, debitorul aflat într-o situație dificilă, dar care, pe de altă parte, protejează și dreptul creditorului de a-și valorifica creanța – art. 705 alin. (1) Cod Pr. Civ. raportat la art. 708 alin. (1) pct. 3. În concluzie, pentru astfel de situații, legiuitorul român a prevăzut o modalitate echitabilă de a apăra, în același timp, drepturile unui debitor insolvent și ale unui creditor.

Mai mult, îndeplinirea condiției adăugată de judecătorul de fond este practic imposibil de stabilit, neputând fi stabilit în concret dacă o persoană, fie ea fizică sau juridică, va ajunge să realizeze venituri urmăribile sau să dobândească bunuri urmăribile în viitor.

În apel, Tribunalul București a realizat o justă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale privind acest caz de încetare a executării silite. Redăm în cele ce urmează parte din considerentele instanței de apel, considerente pe care și-a întemeiat soluția de admitere a apelului și obligarea executorului judecătoresc de a emite încheierea de încetare a executării silite.

Astfel, instanța de apel arată că, potrivit art. 627 alin. (2) Cod Pr. Civ. executorul judecătoresc este obligat să depună toate diligențele necesare pentru realizarea executării silite, iar dacă executorul judecătores a făcut toate demersurile necesare și instituțiile sau persoanele la care a apelat îi comunică faptul că debitorul nu are bunuri urmăribile, executarea silită încetează.

Încetarea executării silite, ca urmare a stării de insolvabilitate a debitorului, nu este un drept recunoscut de lege în favoarea și în beneficiul exclusiv al creditorului, care, într-o astfel de situație, are oricând posibilitatea să reia executarea silită, prin formularea unei noi cereri de executare silită, întrucât emiterea încheierii prevăzută de art. 703 alin. (2) Cod Pr. Civ., de către executorul judecătoresc poate fi dispusă și la solicitarea debitorului.

Totodată, trebuie avut în vedere faptul că legiuitorul nu a stabilit o limitare a duratei executării silite în cazul în care se constată, la un anumit moment dat în timpul executării silite, că debitorul nu are bunuri urmăribile și nici nu impune ca executarea silită să înceteze în acel moment, însă instanța a apreciat că aceasta nu poate depăsi totuși un termen rezonabil.

În speța indicată, tribunalul a apreciat că executarea silită a depășit o durată rezonabilă, dat fiind faptul că situația privind lipsa bunurilor urmăribile ale debitoarei a fost evidentă și a trenat de mult timp. Astfel cum a rezultat din motivele contestației la executare, reluate prin apel și din actele dosarului de executare silită, instanța a reținut că au fost efectuate cu regularitate verificari privind starea de solvabilitate a debitorului. Adeverința emisă de ANAF, din care a rezultat că aceasta nu realizează venituri, precum și din extrasul ONRC, din care rezultă că nu are calitatea de asociat într-o societate civilă, dovedesc că apelantul contestator nu înregistrează niciun fel de venit și nu are nici alte bunuri mobile/imobile care ar putea fi urmărite silit.

Tribunalul, constatând că din actele dosarului nu rezultă că debitorul contestator și-a creat în mod vădit o stare de insolvabilitate, în scopul de a se sustrage executării silite, a reținut că executorul judecătoresc, în mod neîntemeiat, a refuzat să emită încheierea de încetare a executării silite, urmare a cererii depuse de către debitor.

Astfel, legiuitorul a reglementat un un caz de încetare a executării silite ce este foarte rar aplicat în practică, deși în România există mulți debitori insolvenți executați silit. Acest lucru este datorat, pe de o parte, ezitării executorilor judecătorești de a dispune încetarea executării silite pe acest motiv, pentru a nu intra într-un eventual conflict cu creditorul (am identificat o speță în care executorul judecătoresc a dispus din oficiu încetarea executării silite pe acest motiv și creditorul a contestat încheierea, contestație ce a fost respinsă), iar pe de altă parte, debitorii nu cunosc existența acestui motiv de încetare a executării silite.

Se impune ca acest motiv de încetare a executării silite să fie adus în lumina reflectoarelor și să fie aplicat acolo unde incidența lui este prezentă, scopul dispozițiilor legale fiind de a produce efectele pentru care au fost stabilite.