Este adevărat că, în prezent, libertatea de exprimare a fost dusă la un nivel nebănuit în trecut, acest aspect fiind datorat aplicațiilor de social media disponibile unui număr foarte mare de persoane. Cu toate acestea, trebuie avut în vedere faptul că acest lucru nu a dus și la renunțarea sau limitarea protecției valorilor sociale tradiționale, printre care și dreptul la viață privată.

Prin urmare, orice demers de publicare și promovare a unor imagini trebuie întreptins cu luarea în considerare a regulii interzicerii fotografierii unei persoane fizice, fără acordul  prealabil al acesteia (în cazul copiilor, acordul tutorelui legal) și/sau distribuirea imaginii respective, în special pe rețelele de socializare. În caz contrar, în condițiile Codului Penal, fotografierea unei persoane, aflată în spații private, fără consimțământul său, ar putea reprezenta infracțiune pedepsită cu amendă sau chiar închisoare.

Dispozițiile art. 73 din Codul Civil stabilesc regula potrivit căreia ”(1) Orice persoană are dreptul la propria imagine.

(2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfățișării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri.”

Chiar dacă fotografieriea unei persoane poate părea un simplu gest inofensiv, dacă este făcută într-un spațiu privat, indiferent dacă acel spațiu îi aparține ei sau altei persoane, fără acordul acesteia, este de principiu interzisă, indiferent dacă este urmată sau nu de utilizarea acelei imagini sau înregistrări.

Sigur, în situația fotografierii/utilizării imaginii unei persoane aflată într-un loc public în desfășurarea unei activități publice (artiștii care susțin un concert, sportivii care participă la evenimente culturale, sportive, etc.), de principiu, utilizarea imaginii persoanei respective, fără acordul său, nu încalcă legea, dacă nu aduce atingere reputației ori demnității sale.

Conflictele legale apar când trebuie făcută delimitarea dreptului la imagine de dreptul la liberă exprimare. Or, acest lucru nu este un exercițiu simplu și se impune a fi analizate foarte atent limitele acestor drepturi fundamentale, întrucât, ca regulă, cele două coexistă până la un punct. Astfel, atunci când, fără acordul său, se utilizează imaginea unei persoane surprinsă într-un loc public, dar în desfășurarea unei activități private, trebuie avut în vedere faptul că legea nu consacră regula conform căreia tot ce se întâmplă pe domeniul public poate fi fotografiat sau filmat. 

În același timp, trebuie avut în vedere și scopul fotografierii și utilizarea imaginilor, în care sunt surprinse activități private ale persoanelor, desfășurate în locuri publice. Aceste activități sunt în limitele legii doar dacă înregistrările sunt utilizate cu bună-credință. 

Sigur că această bună-credință, impune existența unui interes legitim, respectiv o justificare, astfel încât să fie asigurată respectarea tuturor drepturilor de care o persoană se poate bucura. De exemplu, intră în această categorie surprinderea unor fapte nelegale, în vederea denunțării. În lipsa acestei bune-credințe, persoana în cauză se poate opune utilizării imaginii sale și poate obține daune în cazul existenței unui prejudiciu.