Având în vedere Decizia nr. 4546/2014 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, postările pe rețelele de socializare pot da naștere dreptului de a obține daune morale, pentru acoperirea prejudiciului de ordin moral, de către persoana căreia i s-a adus atingere demnității, onoarei și/sau reputației, vieții private și propriei imagini. Ba mai mult decât atât, infracțiunile care au element constitutiv spațiul public se pot săvârși în mediul online, pe rețele de socializare.

Instanța supremă a stabilit faptul că rețelele de socializare virtuală reprezintă un spațiu public și nu privat, chiar dacă este accesibil doar unui număr restrâns de persoane. Înalta Curte a reținut: ”Or, este indiscutabil că fapta constând în sloganul postat pe pagina rețelei de socializare îndeplinește exigența juridică privind „caracterul public” întrucât mesajul a fost postat pe o rețea de socializare care prin natura sa este destinată accesului public/oricărui utilizator, în fața unui anumit număr de persoane, și, pe de altă parte, mesajul a fost postat cu intenția parvenirii la cunoștință a utilizatorilor publici ai paginii și inclusiv a categoriei protestatarilor”.

Cu toate că art. 70 Cod Civ. și art. 10 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului consacră principiul dreptului la libera exprimare, acest drept nu este nelimitat, iar libertatea fiecărui individ își regăsește limita în punctul în care începe libertatea celuilalt. Mai mult decât atât, conform art. 72 Cod Civ.: Orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale. Este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia. Legiuitorul român a statuat prin dispozițiile art. 1349 Cod. Civ. următoarele: Orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune și să nu aducă atingere, prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane. Cel care, având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral.

Pentru a pronunța o astfel de soluție ICCJ a avut în vedere și faptul că utilizatorii nu dețin proprietatea spațiului efectiv de publicare,  nu pot estima și nici nu pot controla întinderea acestui spațiu, care, astfel, capătă caracter public și potențială accesibilitate.

Totuși, raportat la art. 8 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și la cauzele în care CEDO a arătat că art. 8 din Convenție nu garantează doar dreptul la secretul corespondenței scrise, ci și a corespondenței electronice, apreciem că Facebook Messenger, Linkedin Messaging , etc., nu se pot considera spații publice.